Cele mai frecvente erori din declarația vamală (și cum le evitați)

1. Țara de origine lipsă sau confundată cu țara de expediere

Originea unei mărfi este țara în care a fost obținută în întregime sau în care a suferit ultima transformare substanțială. Nu este neapărat țara din care este expediată: încălțămintea fabricată în Vietnam și expediată dintr-un depozit din China rămâne de origine vietnameză.

Originea determină taxele aplicabile, eventualele măsuri antidumping și accesul la preferințele tarifare. O origine lipsă sau greșită este una dintre cele mai frecvente cauze de controale și regularizări.

2. Greutăți neconcordante

Greutatea netă (doar marfa) nu poate depăși greutatea brută (marfa și ambalajele). Această inversare, adesea rezultatul unui copy-paste din lista de colisaj, este detectată imediat de sistemele de control.

• Verificați ca fiecare linie să aibă o greutate netă mai mică sau egală cu greutatea brută.
• Comparați greutatea totală cu cea din documentul de transport.
• Folosiți aceeași unitate (kilograme) în toate documentele.

3. Valoare incompletă sau monedă lipsă

La importul în Uniunea Europeană, valoarea în vamă include, în principiu, prețul plătit și costurile de transport și asigurare până la intrarea în UE. Incotermul arată ce costuri sunt deja incluse în prețul facturat: fără el, valoarea declarată riscă să fie subevaluată.

O valoare zero, o monedă neindicată sau un total al facturii diferit de suma liniilor sunt semnale care declanșează cereri de documente justificative.

4. O descriere prea vagă

„Piese de schimb”, „accesorii”, „mărfuri” sau „mostre” nu permit nici clasificarea produsului, nici analiza riscului. Descrierea trebuie să arate ce este produsul, din ce material este făcut și la ce folosește: „rulmenți cu bile din oțel pentru utilaje industriale” în loc de „piese”.

Pentru transporturile supuse ENS (ICS2), o descriere imprecisă poate chiar bloca încărcarea.

5. Un cod vamal formatat greșit sau neverificat

Codul SA are 6 cifre comune la nivel mondial, Nomenclatura combinată a UE (NC) are 8 cifre, iar codul TARIC are 10 cifre la importul în UE. Un cod cu format greșit este respins; un cod bine formatat, dar ales greșit, duce la taxe incorecte.

Preluarea codului furnizorului fără verificare este riscantă: responsabilitatea clasificării rămâne a importatorului.

6. Lipsa numărului EORI

Orice companie care importă sau exportă în Uniunea Europeană trebuie să aibă un număr EORI. Acesta începe cu codul țării, urmat de un identificator național. Fără un EORI valid, declarația nu poate fi depusă.

7. Documente lipsă

Factura comercială, lista de colisaj și documentul de transport formează baza dosarului. Dacă solicitați o taxă preferențială, dovada originii este indispensabilă: fără ea se aplică taxele integrale, uneori retroactiv.

Cum evitați aceste erori

Cea mai eficientă metodă este verificarea sistematică a dosarului înainte de pregătirea declarației, pe baza unei liste fixe. Exact asta face instrumentul nostru gratuit: verifică câmpurile indispensabile, coerența și documentele, apoi vă oferă un scor și o listă de acțiuni.